Romania / România

În ciuda a ceea ce mulți numesc „un fenomen de extincție a presei”, cauzat de pandemie, instabilitate economică, dezinformare și război, numărul organizațiilor de presă independentă se află în creștere.

În timp ce media tradiționale au continuat să se restrângă în ultimul deceniu, presa nativ digitală s-a dezvoltat în toată Europa, completând goluri de informație, atrăgând publicul dezamăgit și adoptând noi modalități de diseminare a informațiilor vitale.

În pofida diferențelor politice, economice și lingvistice care caracterizează cele peste 40 de țări în care am desfășurat această cercetare, cele 540 de organizații de presă nativ digitale prezentate în baza de date a Project Oasis se confruntă cu multe dificultăți și oportunități comune.

Iată câteva dintre concluziile cheie:

• Publicațiile folosesc rețelele de socializare pentru a ajunge la un public mai tânăr, trimit știri prin Telegram pentru a ocoli cenzura și instruiesc jurnaliști din rândul cetățenilor pentru a acoperi comunități slab deservite.
• Peste 85% au afirmat că societatea și drepturile omului sunt domenii cheie pe care le acoperă, inclusiv subiecte legate de migrație, refugiați, egalitate de  gen și feminism.
• Peste 50% investesc resurse în jurnalism de investigație, multe încheie parteneriate pentru a acoperi subiecte internaționale.
• Peste 58% dintre fondatorii organizațiilor de presă prezentați în acest raport sunt femei. Acestea colaborează intens, iar majoritatea organizațiilor au două sau mai multe co-fondatoare.
• Organizațiile de presă fondate de echipe formate din bărbați și femei au raportat cele mai mari venituri, cu o medie de 509.740 EUR pe an.
• Cei care investesc în business development construiesc organizații mai sustenabile. Media care au cel puțin un angajat dedicat strângerii de fonduri au raportat un venit anual mediu de șase ori mai mare decât cele fără persoane dedicate acestui rol: 598.539 EUR, comparativ cu 95.629 EUR.
• Peste jumătate dintre organizațiile de presă din acest studiu sunt organizații non-profit și multe dintre oganizațiile for profit reinvestesc mai degrabă în producție decât să acumuleze profit.
• În ceea ce privește organizațiile de presă non-profit, sursele primare de venit sunt subvențiile, donațiile individuale și contribuțiile de membru (în această ordine). Pentru asociațiile cu scop lucrativ, sursele principale sunt: reclamele, abonamentele la pagina web și subvențiile.
• Diversitatea veniturilor este esențială, dar un număr mai mare de surse nu înseamnă neapărat un succes mai mare. Dezvoltarea a două până la șase surse de venit pare să fie soluția optimă pentru sustenabilitate și independență.
• Printre organizațiile de presă nativ digitale se numără organizații mici conduse de voluntari dedicați comunităților lor, dar și operațiuni pe platforme multiple, extrem de profitabile, care atrag milioane de vizualizări lunar și câștigă milioane de euro pe an.
• Câteva dintre organizațiile de presă din acest studiu au fost înființate în urmă cu peste 20 de ani, însă peste jumătate dintre acestea au început să publice în ultimii 10 ani. Cele mai multe dintre acestea au fost fondate în 2016.

Sustenabilitatea este dificil de atins și nu există rețete simple pentru succes. Cu toate acestea, mulți dintre liderii pe care i-am intervievat dovedesc că pot găsi susținerea de care au nevoie pentru a-și deservi comunitățile.

„Fără oligarhi, fără sistem paywall. Doar donațiile voastre și munca noastră” este sloganul unei publicații nativ digitale cehe, Deník Referendum, înființată în 2009. 

Editorul șef, Jakub Patočka, ne-a povestit despre metoda sa: „Cititorii care doresc să dezbată [în secțiunea de comentarii] pe marginea articolelor noastre plătesc o taxă. Această abordare generează un venit modest și ajută la continuarea discuției.”

Cooperativele de presă finanțate prin contribuțiile membrilor sunt un model interesant printre publicațiile din cercetarea noastră. În Regatul Unit, membrii cooperativei Bristol Cable sunt și „acționari democratici”, ceea ce înseamnă că aceștia pot participa la adunările generale anuale ale organizației, își pot exprima votul legat de  campaniile editoriale și își pot depune candidatura pentru funcții non-executive.

Majoritatea organizațiilor de presă pe care le-am analizat au fost înființate de jurnaliști, de multe ori cu resurse și experiență de afaceri limitate. În ciuda acestor dificultăți (la care se adaugă multe altele), mulți dintre aceștia au afirmat că preconizează creșteri în următorii ani.

Unele dintre acestea sunt familiare pentru cititorii care lucrează în domeniul presei, dar credem că veți găsi și câteva surprize printre exemplele descoperite în Europa, adevărate surse de inspirație. Acestea fiind spuse, nu susținem că această primă versiune a Project Oasis este reprezentativă pentru toate organizațiile de presă care ar trebui să fie incluse în studiul nostru european.

Multe dintre rezultatele acestui studiu susțin concluziile din proiectele noastre de cercetare anterioare și, pentru a oferi un context mai larg și puncte de comparație, vom analiza mai îndeaproape toate principalele constatări în raportul care urmează.

Acest proiect de cercetare a fost desfășurat folosind metodologia pe care am dezvoltat-o în cadrul SembraMedia când am început să căutăm tipuri similare de organizații de presă în comunitățile hispanice din America Latină, Spania și Statele Unite ale Americii în 2015. De la debutul Project Oasis în 2022, peste 60 de persoane au lucrat la acest proiect, dintre care 34 de cercetători cu experiență locală, care au analizat și au desfășurat interviuri în peste 30 de limbi.

Este important de reținut că baza de date alcătuită nu reprezintă o listă finală, exhaustivă a tuturor organizațiilor de presă digitale independente din Europa. Sperăm că acesta este doar primul pas în direcția unui proiect de cercetare permanent pe care vom continua să-l dezvoltăm.

Suntem inspirați de inovarea, determinarea și curajul de care dau dovadă jurnaliștii care ne-au acordat, cu generozitate, din timpul lor pentru cercetare, precum și de jurnalismul pe care îl produc, adesea recunoscut prin premii.

Așa cum am descoperit în studiile anterioare, prezentarea diverselor modele de organizații media în baza de date a Project Oasis îi poate ajuta pe liderii acestora să facă schimb de informații, să colaboreze și să atingă un nivel mai ridicat de vizibilitate și recunoaștere din partea organizațiilor care le pot oferi susținerea vitală de care au nevoie și pe care o merită pentru a-și continua activitatea.

Libertatea presei

Libertatea presei în România se confruntă cu un regresl semnificativ din cauza problemelor financiare și a neîncrederii în creștere din partea opiniei publice, mai ales în contextul pandemiei de Covid-19.

Deși presa este reglementată în conformitate cu standardele UE, liberul acces la informație și libertatea presei nu sunt protejate suficient. Jurnaliștii se confruntă adesea cu dificultăți în a obține informații de la instituțiile publice, în ciuda legislației (Legea privind liberul acces la informații de interes public). Unele instituții folosesc GDPR (Regulamentul general privind protecția datelor al UE) pentru a justifica refuzul de a le acorda jurnaliștilor acces la informații care ar servi interesului public.

Procesele juridice ca strategie de intimidare a jurnaliștilor (acțiunile judiciare strategice împotriva participării publice) sunt din ce în ce mai frecvente, iar aceștia se confruntă și cu hărțuiri, amenințări și chiar abuz fizic. De exemplu, Emilia Șercan, jurnalistă PressOne, a primit amenințări cu moartea din partea unui ofițer de poliție după ce a dezvăluit plagiatul directorului Academiei de Poliție. Un alt exemplu este incidentul în care un reporter, un producător de filme documentare și un activist au fost bătuți în timp ce documentau tăieri ilegale de copaci pentru publicția Recorder.

Directorii posturilor de radio și de televiziune publice sunt nominalizați pe criterii politice, iar politicile lor editoriale sunt deseori aliniate partidului politic aflat la putere în momentul respectiv. Cele mai mari organizații de presă cu capital privat nu sunt transparente în ceea ce privește sursele de finanțare. Majoritatea sunt deținute de oameni de afaceri cu interese politice directe, fapt care se reflectă în politicile editoriale.

Cercetarea cuprinde paisprezece profiluri ale organizațiilor media digitale din România.

Presa independentă se confruntă cu dificultăți financiare. Personalul acestor organizații este redus și acestea se bazează cel mai mult pe jurnaliști independenți pentru crearea de conținut. Acest model dă naștere unui mediu de lucru precar pentru jurnaliști. Deseori, aceștia se văd nevoiți să aleagă între a avea un trai decent în cadrul unor publicații mari, dar care servesc interesele private ale patronilor, și a lucra în presa „curată”, independentă, însă care se confruntă cu dificultăți financiare din cauza nesiguranței și a inconsecvenței din presa independentă.

Sursele principale de venit pentru organizațiile de presă independentă sunt subvențiile din partea organizațiilor caritabile sau companiilor private, alături de contribuții individuale din partea publicului, campanii de strângere de fonduri și din vânzarea reclamelor naționale.

Unele organizații folosesc un model combinat, cu mai multe surse de venit, în timp ce altele se bazează exclusiv pe donațiile din partea publicului și pe campaniile de strângere de fonduri drept modalitate de a garanta independența editorială completă și lipsa unei influențe externe.

Cu toate acestea, liderii din media declară că acest model este instabil și stresant pentru jurnaliști. Aceștia menționează finanțarea deficitară, dar și alte probleme legate de subvenții. „Putem solicita finanțări, dar programele ONG-urilor sau ale instituțiilor UE sunt de obicei tematice și finanțează numai reportajele legate de un anumit subiect. Problema este că într-o redacție de știri mică, jurnaliștii trebuie să acopere diverse subiecte, nu doar unul anume. Putem obține acces la finanțare numai pentru un anumit proiect sau temă, dar nu și pentru redacția de știri ca business”, declară Adrian Mihălțianu, directorul editorial al PressOne.

Din interviurile cu alte câteva publicații reiese că acestea se bazează pe fonduri private care provin de la o bancă pentru a-și finanța operațiunile. Chiar dacă banca acordă independență editorială completă acestor publicații, tot există problema dependenței de o singură sursă de venit. „Avem o poziție privilegiată deoarece [banca] ne dă bani pentru a scrie despre orice subiect dorim. Dar în fiecare zi trăim cu această teamă că nu ne vor mai asigura finanțarea dacă afacerea nu le merge bine”, spune Ioana Pelehatăi, editorul Scena9.

Un aspect demn de luat în seamă este acela că majoritatea organizațiilor de presă intervievate au subliniat nevoia de a recurge mai degrabă la donații individuale și strângeri de fonduri, decât la subvenții și venituri din publicitate. Puține dintre acestea au reușit să creeze un flux constant de donații, fapt care le limitează capacitatea de a angaja mai mulți jurnaliști și de a explora subiecte importante pentru public. Majoritatea raportează că jurnaliștii sunt epuizați și se confruntă cu probleme de sănătate mintală, mai ales de la începutul războiului rus împotriva  Ucrainei.

În ceea ce privește livrarea de conținut, există o serie de progrese care corespund tendințelor globale: presa încearcă să producă mai mult conținut video, pe lângă  conținutul scris. De asemenea, există o serie de inițiative de tip podcast care se bucură de un oarecare succes. Rețelele de socializare joacă un rol cheie în cadrul organizațiilor care au participat la interviu. Majoritatea traficului pe paginile lor web provine de pe Facebook, principala rețea de socializare utilizată în România. Cu toate acestea, reach-ul a scăzut constant în timp, astfel că unele redacții de știri au găsit soluția de a dezvolta newslettere (de exemplu, Concentrat, un produs Decât o Revistă).

Unele publicații se bazează integral pe rețelele de socializare. De exemplu, Gen, știri a apărut recent ca reacție la un fenomen observat în rândul tinerilor: aceștia nu urmăresc știrile prin intermediul canalelor de presă tradiționale, ci mai degrabă prin cel al rețelelor de socializare și prin meme. Gen, știri produce conținut exclusiv pentru Instagram și TikTok, unde publicul lor – adolescenți și tineri – își petrece timpul online. În mod similar, Casa Jurnalistului și-a restrâns activitatea pentru a produce conținut special pentru canalul său de Telegram și Instagram stories. Dar acest aspect vulnerabilizează o publicație: „Orice modificare a algoritmului poate afecta negativ proiectul,” afirmă Teodor Tiță, editor Gen, știri.

În ultimii ani au apărut foarte puține organizații de presă noi, mai ales după pandemia de Covid-19. Scena jurnalismului independent este destul de mică, cu câteva persoane implicate în mai multe proiecte. Sunt câțiva jurnaliști tineri care se alătură redacțiilor independente, în timp ce jurnaliștii cu vechime mai mare le părăsesc, căutând oportunități mai bune în alte domenii. Recent, Decât o Revistă, una dintre cele mai vechi redacții independente din România, și-a anunțat închiderea din cauza problemelor financiare. Câțiva dintre iderii media intervievați au menționat acest aspect ca fiind „o știre groaznică și demoralizantă”.

Sectorul media digital independent din România „nu dispare, dar nici nu este înfloritor”, spune Adrian Mihălțianu, director editorial al PressOne. Jurnalismul „curat” este slab finanțat și concurează cu mass-media dominantă, mult mai puternică, care este acuzată că deservește interese politice și că organizează chiar campanii de dezinformare. 

Aproape toate redacțiile de știri independente ar putea beneficia de pe urma mai multor contribuții financiare din partea publicului, dar categoria populației interesată de presa independentă și care dispune de mijloacele financiare este limitată. Redacțiile de știri independente trebuie să găsească modalități creative de a-și finanța activitatea și traiul, dar energia și entuziasmul sunt la cote scăzute.

Ultima actualizare: ianuarie 2023